Bastardul şi Faraonul

Sunt oameni care distrug tot ce este bun în viaţa lor.

M-am născut în Egiptul Antic. Fiul concubinei preferate, nu aveam să devin Faraon.

Faraonul, în Egiptul Antic, era considerat un zeu întrupat. Ceea ce mă făcea pe mine jumatate zeu – jumătate om. Asta îmi aducea respect şi promisiunea unui viitor scăldat în bogăţie şi glorie.

În schimb ce mi-a adus mie a fost suferinţă, moarte dar şi eternitatea.

Când mama s-a îndrăgostit de un curtean, Faraonul l-a condamnat la moarte pentru trădare – nu poţi atinge proprietatea zeilor! Pe mama în schimb a ţinut-o lângă el ca să o pedepsească zilnic. O iubea atât de mult încât „trădarea” l-a înnebunit. Din fiul preferat am ajuns „Bastardul”.  Read more

Interviu cu GoodRead.ro

Interviu cu Silvia Daniela Matei, autoarea trilogiei „Imortalitatea zeilor”

Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Silvia Daniela Matei: Sunt autor self-published. Ce spune asta despre mine? Că îmi place să fac lucrurile altfel, să nu merg pe calea bătută şi să nu mă „împiedic” de realitatea editorială din România. Am căutat mult până am decis să iau publicarea cărţilor în mâinile proprii. Le-am scris, editat, paginat, mi-am creat singură coperţile, am negociat cu tipografii din toată ţara şi până la urmă le-am publicat. Apoi le-am adus şi pe Amazon. Mai puţin pe site-urile din România care încă lucrează în exclusivitate cu editurile. Dar am găsit o soluţie şi pentru asta: mi-am creat o pagină de autor  unde cărţile pot fi achiziţionate online cu autograf şi dedicaţie.

Într-o altă notă, iubesc istoria şi artă, observ viaţa şi creez. Lumea mea interioară este foarte bogată şi urmăresc cum noi poveşti se formează în capul meu. Mi-aş dori să găsesc timpul să scriu atât de mult pe cât mi-aş dori, dar mă bucur pentru fiecare pasaj/capitol pe care îl scriu.

E.I. Când ți-ai dat seama că vrei sa fii scriitoare?

S.D.M. Îmi plăcea să compun mici povestioare şi eseuri încă din generală. Imaginaţia era punctul meu forte. La 16 am scris prima carte pe care încă o mai am, deşi nepublicată. Apoi am descoperit această lume fantastică a Imortalilor şi de atunci sunt fascinată de ea. Am scris la trilogia „Imortalitatea Zeilor” 5 ani de zile şi toată această perioadă a fost magică. Am crescut enorm cu această trilogie, m-am schimbat ca om, m-am dezvoltat ca scriitor. Există multă filosofie de viaţă în trilogia „Imortalitatea zeilor”, de la cea mai simplă până la cea mai profundă şi de aici am învăţat cum să trăiesc, de aici mi-am tras forţa şi energia să continui, să nu renunţ şi să nu mă las descurajată.

E.I. Citești mult și dacă da, cine sunt autorii tai preferați?

S.D.M. Citesc mai tot timpul. Şi o staţie de metrou dacă am de mers, eu scot cartea. Nu pierd nici un moment liber să nu citesc. Sunt fascinată de istorie şi fantasy, iar printre autorii mei preferaţi se numără JK Rowling, Philippa Gregory, Conn Iggulden, Eliade, George RR Martin şi mulţi alţii.

E.I. Ai citit o carte care să te inspire să scrii?

S.D.M. Cărţile, viaţa, filmele, muzica, natura… totul mă inspiră să scriu. Experienţa mea de viaţă şi a oamenilor din jur sunt o sursă de inspiraţie. Mă bucur că viaţa m-a înzestrat cu atâtea surse de inspiraţie. 😊

E.I. Cum s-a născut trilogia „Imortalitatea zeilor”?

S.D.M. Primul volum din trilogie s-a născut din durere şi nihilism. Atunci când totul în viaţa mea s-a năruit într-o mână de praf şi speranţa a murit. Ceva în mine a refuzat să moară odată cu restul şi aşa a apărut Andrea (personajul principal al trilogiei), care m-a atras în lumea lui. În lumea Imortalilor mi-am oblojit rănile, mi-am alungat temerile şi am prins curaj să o iau de la capăt. În volumul doi am învăţat de la cei mai buni cum să nu renunţ şi cum să-mi cuceresc fricile. L-am avut pe Alexandru cel Mare care mi-a arătat că în viaţă trebuie să faci doar un pas ca să înveţi să mergi şi aşa am pornit la drum. Volumul trei este mai mult o reîntoarcere la esenţa vieţii şi o schimbare de perspectivă. Azi sunt liniştită şi împăcată cu lecţiile pe care viaţa a insistat să mi le ofere. Dacă vreţi să ştiţi mai multe despre cum a luat naştere trilogia, găsiţi pe pagina mea: http://sylviedaniellematias.ro/index.php/despre-mine/

E.I. Care este cartea în care ai investit cel mai mult timp?

S.D.M. Aş zice că în volumul 2 pentru că acesta a fost scris în perioada mea de transformare. Primul volum a venit natural şi l-am scris relativ repede. Cel de-al doilea în schimb mi-a luat undeva la 2 ani să-l scriu, ca după doi ani de pauză (timp în care am lucrat la o altă carte pe care urmează să o public) să termin şi trilogia. A urmat o perioadă de rescriere şi recorectare pentru întreaga trilogie când am decis să le fac disponibile în acelaşi format.

E.I. Cine te-a susținut cel mai mult atunci când ai publicat prima carte?

S.D.M. Când am publicat prima carte doar mama credea în mine, apoi grupul de susţinători a mai crescut cu câteva persoane (prietene şi chiar nişte fete care mi-au citit cărţile şi mi-au rămas alături de atunci, încurajându-mă periodic ca să nu mă las descurajată şi să încetez cumva să mai scriu). Pentru asta le sunt foarte recunoscătoare mamei, Iuliei, Florinei, Cristinei, Andreei, ştiţi voi cine sunteţi. 😊

E.I. Cum începe o zi normală pentru o scriitoare?

S.D.M. La 6 dimineaţa cu un pahar de apă cu lămâie şi miere pe stomacul gol. Apoi pentru următoarele 2 ore sunt dedicate practicii mele de yoga. Este momentul în care îmi încarc bateriile cu energie şi mă pregătesc pentru o altă zi plină. Răbdarea şi relaxarea, respiraţia, emoţia fac parte din procesul creaţiei. Am şi un job fulltime care îmi cere din timp 5 zile pe săptămână, apoi din pură pasiune, predau yoga de câte ori am ocazia (cam de două ori pe săptămână). Sunt în mişcare constantă. Îmi fac timp şi pentru prieteni, citit, documentat şi scris (din păcate nu scriu în fiecare zi). Îmi închei ziua undeva în jurul orei 23:00 şi în majoritatea cazurilor citesc până mi se închid ochii. Şi cam aşa arată o zi normală pentru mine.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

S.D.M. Am creat o pagină web unde strâng informaţii despre cărţi şi unde se pot comanda online cărţile. Acestea vor veni fără greş cu dedicaţie personalizată şi autograf.

De asemenea, există pagina de facebook de autor (Sylvie Danielle Matias) unde postez ştiri şi citate din cărţi. De asemenea, tot aici pot fi contactată direct.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii GoodRead.ro?

S.D.M. În primul rând vreau să mulţumesc GoodRead.ro pentru invitaţie la interviu. Mă bucur să văd că există interes de a face cunoştinţă şi cu scriitorii mai noi, contemporani.

Există atâţia oameni talentaţi, mulţi mor în anonimat, iar cei care pierdem suntem noi pentru că ne-am privat de „mesajul” lor. Există multe opţiuni pe piaţă şi pentru că ne este imposibil să citim totul, măcar să ne păstrăm inima deschisă şi să încercăm şi ceva care nu este marketat ca best-seller. Suntem unici în felul nostru, ce-i place vecinei nu este neapărat şi pe gustul nostru. Eu personal citesc autorii preferaţi dar mă informez despre ce este nou şi dacă ceva îmi stârneşte interesul, mă risc şi încerc.

Citiţi mult, mai mult decât vedeţi filme sau priviţi la televizor, pentru că în cărţi găsim nişte experienţe pe care poate nu ni le dorim personal dar din care putem învăţa enorm.

Salutări şi vă recomand să încercaţi şi trilogia „Imortalitatea Zeilor”.

😊

Interviul „The Fictional Univers”

Interviul de mai jos a fost acordat bloggului cu şi despre cărţi, ” The Fictional Univers”.
Silvia este autoarea triologiei “Imortalitatea zeilor .Vă invit să aflați mai multe despre ea, citind răspunsurile pe care aceasta ni le-a oferit.

1. Spune-ne ceva despre tine și cărțile tale. 

În calitate de scriitor, eu contez mai puţin. Prefer să vorbesc despre cărţi şi astfel să descoperiţi o bucată din mine, acolo. Cărţile în esenţă tratează despre viaţă şi moarte, despre iubirea aceea profundă şi imposibilă dintre un muritor şi un imortal. Este povestea imortalităţii lui Andrea, iubirii obsesive a Alexandrei şi a căutării noastre de a descoperi secretul imortalităţii. Este un “fantasy” care tratează mai multe teme în fiecare din cele trei volume. Trilogia dezvăluie evoluţia personajelor prin aspecte psihologice, filozofice şi istorice. Iubesc suspansul, iar lumea imortalilor este învăluită de mister şi secrete aşa cum are să descopere Alexandra în timp ce-şi urmează dragostea pentru Andrea. Cărţile sunt pline de emoţii, învăluite de un cadru vizual care permite parcurgerea cărţilor ca şi când ai vizualiza un film.

2. Cine ţi-a fost alături pe parcursul timpului, de când ai început să scrii şi până acum? 

Când am început să scriu (prin liceu, cu creionul pe un caiet) nu prea am spus nimănui. Cred că iniţial nici mama nu ştia ce fac eu singură în camera mea. Scriam uneori şi în pauzele dintre ore. Dar dacă este să numesc pe cineva care m-a susţinut mereu şi a avut în credere în talentul meu a fost tot mama. Şi acum, când am momentele mele de îndoială, tot ea este cea care îmi aminteşte că ăsta este “darul” meu divin şi că datoria mea este să scriu tot ce îmi vine în minte. Restul este mai puţin important.

3. Crezi în dragoste la prima vedere, deoarece tu abordezi mai mult genul istoric împletit cu cel al fanteziei?

Eu scriu “fantasy” folosindu-mă de personaje istorice. În trilogia “Imortalitatea zeilor” este menţionat Alexandru cel Mare. Motivul pentru care partea istorică este importantă aici este pentru că personajul central al cărţii (Andrea) este un imortal, care a fost contemporan cu toate aceste personalităţi istorice pe care le admir. Şi să fiu sinceră, da, cred în dragoste la prima vedere şi mai cred şi în dragostea pentru un singur om până la moarte, adică aceea care pur şi simplu nu se stinge indiferent dacă şi celălalt iubeşte, chiar şi atunci când persoana iubită te ignoră sau te părăseşte. Tema aceasta apare şi în “Imortalitatea Zeilor”, “Alexis” fiind nevoită să renunţe la tot din dragoste pentru “Andrea”.

4. Există un prototip perfect de bărbat pentru cărțile tale? 

Nu cred în utopia “bărbatului perfect” ca urmare nici personajele masculine din carte nu sunt perfecte. Din contră, de-a lungul cărţii descoperi diverse aspecte negative ale acestor bărbaţi. Mi se pare important să descoperi acele trăsături pozitive la un bărbat, iar dacă poţi trăi cu defectele acestuia, atunci aceea este dragoste adevărată.

5. Ai trecut printr-o situaţie penibilă, dar în acelaşi timp amuzantă? 

Îmi amintesc odată când am stat o noapte în tranzit pe aeroportul din Roma. Ajunsesem undeva aproape de miezul nopţii şi aveam următorul zbor la 6 dimineaţa. Nu prea avea sens să merg la hotel, aşa că am decis să dorm pe aeroport. Eram cu o prietenă. Am găsit nişte scaune mai comode unde ne-am întins. Pe un rând mai în faţă se afla un bărbat de origine arabă, care dormea. Securitatea aeroportului a trecut de câteva ori pe lângă noi, uitându-se suspect la noi. Atunci am început să glumim între noi că probabil soldaţii italieni credeau că suntem nevestele arabului din faţă şi ne ţinea cu un pas în spatele lui. Ne-am distrat toată noaptea cu poveşti de genul acesta pentru că nu puteam dormi. Dimineaţa, la zborul nostru, ne-am întâlnit cu acelaşi bărbat la îmbarcare. Ne-a zis “Bună dimineaţa”, pe româneşte. Se pare că înţelesese şi se distrase toată noaptea pe seama glumelor noastre “fără perdea”. 😊

6. Ești o fire energică, libertină și nebună pot spune. Ai pățit ca oamenii să se uite la tine diferit sau să vorbească despre tine și activitățile tale? 

Ha ha. Nu m-aş numi totuşi “libertină”, s-ar putea înţelege altceva. Da, sunt o fire energică, liberă şi pentru cine mă cunoaşte şi puţin nebunatică, dar eu asta numesc să fii viu. Nu ştiu cum mă privesc oamenii şi nici nu contează. În esenţă sunt aceiaşi persoană indiferent de ce zice lumea.

7. Nu ai publicat la o editură. Acest lucru s-a întâmplat pentru că nu-ţi doreşti, sau pentru că ai fost dezamăgită că nici măcar nu s-au uitat peste manuscrisul tău, atunci când l-ai trimis? 

Să fiu sinceră nu m-am prea omorât să conving editurile să-mi publice cărţile. Am contactat câteva care nu mi-au răspuns şi cunoscând oarecum situaţia publicaţiilor din România, am ştiut că nu aceasta este calea pentru mine dacă vroiam să aduc aceste cărţi pe piaţă. Pentru un scriitor nou şi necunoscut este aproape imposibil să fie publicat de vreo editură din motive obiective, şi dacă se pune problema ca autorul să suporte costul integral al publicării, nu văd nici un motiv pentru care nu le-aş publica singură. Pentru mine a fost soluţia cea mai bună. Poate pentru unele persoane a fi publicat de o editură este un fel de “confirmare” a calităţii lucrării, dar eu nu sunt de acord cu asta. Am explicat “DE CE?” pe pagina mea de autor sylviedaniellematias.ro Tot pe website-ul meu am introdus “poveşti” sub formă de articole care marchează momente din viaţa imortalului Andrea, înainte de tot ce se întâmplă în cărţile “Imortalitatea Zeilor”. Astfel, cei care încă nu au citit nimic scris de mine să-şi facă o idee dacă merită să-mi cumpere cărţile. Am de gând să adaug pasaje mai mari din cărţi, în curând, tot cu intenţia de a ajuta cititorii să decidă dacă şi cărţile mele sunt genul lor de cărţi. Tot pe website-ul meu (sylviedaniellematias.ro) pot comanda cărţile, pe care le vor primi cu dedicaţie şi autograf, fără excepţie. Astfel, cititorii se pot bucura de o valoare adăugat, preţul mai mic al cărţilor, iar acestea vin cu dedicaţie personalizată şi autograf.

8. La ce editură ţi-ai dori să publici în viitorul apropiat, dacă s-ar ivi posibilitatea? 

Eu pun mare preţ pe respectul şi valoarea pusă de Editură pe autorii publicaţi. Au mai fost şi alţi autori români care s-au publicat singuri, ca apoi să fie contactaţi de edituri. Sunt deschisă la o colaborare cu edituri sau case de publicare, dar doar dacă consider că acestea valorifică lucrările mele aşa cum consider eu că merită. Dacă nu, eu am făcut aceste cărţi accesibile tuturor celor care sunt interesaţi să citească şi autori români, contemporani. Până în prezent, am primit foarte multe mesaje şi comentarii îmbucurătoare la adresa cărţilor mele, ceea ce m-a convins că am făcut alegerea corectă publicându-le, chiar şi fără o editură.

9. Practici Yoga, un sport ce-ţi oferă extrem de multă energie. Parcă ești un titirez care nu se poate opri. Ne poți spune mai multe despre acest sport? 

Yoga este mult mai mult decât un simplu sport, pentru mine. Este o ştiinţă şi un stil de viaţă, care mă învaţă să fiu disciplinată şi să mă bucur de beneficiile pe care imaginaţia şi creativitatea le aduce în viaţa mea. Yoga mă ajută să-mi conserv energia creativă, să mă concentrez, să fiu sănătoasă fizic şi psihic şi să privesc lucrurile care nu sunt sub controlul meu cu mai multă înţelegere şi detaşare. Yoga m-a ajutat să-mi înţeleg “darul” şi să-mi apreciez/valorific talentul. Iubesc cea ce fac de când mă trezesc de dimineaţa până când merg la culcarea, seara, şi asta mă face foarte fericită.

10. Ai spus că-ţi plac felinele. Dacă ai avea ocazia să ai un animal de companie care ar fi acela? 

Feline reprezintă pentru mine frumuseţea, forţă şi creativitatea. Admir eleganţa cu care se mişcă aceste animale, iar faptul că pot fi atât de puternice, chiar mortale, îmi amintesc puţin de cât de fascinantă şi nesigură este viaţa. Lucrurile pot fi frumoase, mişcarea vieţii lină, şi doar un salt mortal, poate curma totul. 12 Cred că bănuiţi deja, că în lipsa unui tigru, aş alege o pisicuţă să-mi ţină companie la bătrâneţe.

11. De ce ar trebui cititorii să-ţi citească cărțile? 

Nu cred în “trebuie”. Viaţa este o alegere. În cărţile mele vorbesc despre viaţă vs moarte şi alegerile pe care le facem benevol (chiar dacă în aparenţă pare că nu am avut nici o altă opţiune). Eu invit pe cei curioşi să viziteze website-ul meu sylviedaniellematias.ro (nu costă nimic şi nici eu nu câştig nimic din vizualizări), să citească postările mele, citatele din cărţi, recenziile lăsate acolo, şi dacă îi convinge, să facă alegerea de a cumpăra cărţile. Fiecare alegere în viaţă este un risc. Poate nu o să-ţi placă, dar în aceiaşi măsură, este posibil să descoperi ceva care să-ţi schimbe părerea despre autorii români, contemporani sau cei care s-au publicat singuri.

12. Cum îmi doresc să fie un interviu diferit, te provoc să ne spui un secret despre tine.

Până de curând, marele meu secret (pentru toţi cei care mă cunoşteau) era că scriu la această trilogie. Mi-au luat 5 ani să o termin şi foarte puţini oameni au ştiut cum îmi petrec timpul liber. Acum marele secret este, că nu foarte multă lume ştie despre “comoara” pe care am ascuns-o în interiorul acestor cărţi. 😊
Citeste interviul in original AICI.

Despre mine…

Cuvânt înainte

Odată demult, am decis să creez un spaţiu virtual unde să-mi fac cunoscută existenţa şi să prezint mai în detaliu lucrările şi lumea Imortalilor.

1 an mai târziu mă aflam în acelaşi punct. Recunosc, nu sunt un blogger. Cuvintele nu se aştern uşor pe pagina albă de prezentare. Vă dezvălui şi „de ce”-ul: A avea o pagină de autor este poarta către lumea reală, iar mie îmi este atât de bine şi confortabil în lumea fanteziei mele. Ha ha ha (râde o voce în mintea mea).

Singura modalitate prin care mă pot prezenta pe mine, Sylvie Danielle Matias, este prin prisma lumii mele interioare. Asta pentru că în lumea reală, materială, Sylvie Danielle Matias nu există! Forma materială prin care exist în lumea voastră, ca simplu om, este această fată nici prea-prea, nici foarte-foarte, Silvia Daniela Matei.

Fantezia este o lume aparte. O lume de creaţie pură unde graniţa dintre ce e bine şi ce e rău este doar o linie subţire şi invizibilă. Este un loc ghidat de legi şi fiinţe magice care îşi dezvălui lumea natural şi armonios, îmbinând binele cu răul în aşa fel încât uiţi care, ce reprezintă.

Numele meu este Sylvie Danielle Matias!

Am luat naştere cu numele în 2015, când am prins curaj să ies în lumina reflectoarelor cu toată simplitatea şi vulnerabilitatea existenţei mele.

Perioada Alb-Negru-Gri

Viaţa mea a prins contur cu mulţi ani în urmă, mai exact prin 1999, copil fiind exploram căile întortocheate ale fanteziei. Copil firav şi melancolic, lumea mea era non-coloră, griul fiind singura variaţiune la alb şi negru. Şi astfel, existenţa mea s-a reflectat în „Oamenii întunericului” sau „Dark Men” cum îmi plăcea să-I numesc.

Ah, avertisment: Sunt poliglota şi acolo unde limba romană nu mă ajută să redau exact imaginea pe care îmi doresc să o exprim, atunci voi apela la un alt limbaj, cunoscut sau inventat (cu explicaţii între paranteze). Nu aruncaţi cu piatră, vă rog! În lumea din care vin eu (cea a Imortalilor) nu există reguli stricte de limbaj. 😉 (wink, wink).

Într-o lume alb-negru şi pe alocuri gri, m-am născut!

La vremea aceea, cum era foarte întuneric în jurul meu, nu ştiam dacă sunt băieţel sau fetiţă şi nu aveam un nume. Nu ştiam cine sunt sau de unde am apărut, dar am fost crescută şi educată de „Dark Men” (Oamenii întunericului). Aceştia aveau caractere puternice, hotărâţi în acţiunile lor şi ce era mai important, păreau neînfricaţi. Dar modalitatea lor directă de a acţiona îi făcea uneori brutali şi aparent agresivi. În adâncul lor, în partea albă a lumii lor, erau sensibili şi iubitori. Aveau o misiune, persoane iubite de protejat şi nici o măsură nu era prea drastică. Scopul scuză mijloacele, nu?! (Probabil că îl cunoscuseră pe Machiavelli, fiind Imortali).

Traiul meu alături de ei m-a făcut retrasă şi neîncrezătoare, necesitând constant protecţia lor. Dar şi două volume scrise cu creionul pe două caiete dictando, A4.

Perioada Umbrelor

Prin 2008, am pătruns într-o lume mult mai colorată, dar extrem de periculoasă. Deşi coloraţi şi atractivi, „Umbrele din Auldham” („The Shadows of Auldham) erau totuşi „creaturile” Diavolului, dar cu suflu divin, de la Dumnezeu.

Perioada aceasta a reprezentat pentru mine, călătoria de la întuneric către lumină. Aici am cunoscut frica, neputinţa, disperarea şi suferinţa. Copil născut în „întuneric”, singurătatea m-a acompaniat în toată perioada maturizării mele.

Strigătul meu de ajutor s-a materializat într-un volum despre „îngeri” şi „demoni”, creaturi fantastice, unele aparent bune şi altele aparent rele. „Mesajul” meu a fost transmis într-un mix de română şi engleză, neştiind cine avea să mă „asculte”.

Lumea Imortalilor

Primul care mi-a sărit în ajutor a fost un imortal pe nume Andrea.

A apărut brusc în viaţa mea, undeva prin anul 2009. Era retras şi singuratic ca şi mine, privirea lui albastră era melancolică, ca pierdută în contemplarea trecutului, dar misterioasă şi invita la introspecţie.

Ne-am urmărit în linişte o perioadă lungă de timp, suficient cât el să mă atragă în lumea lui, a Imortalilor. Când am realizat unde sunt, era deja prea târziu. Aveam să rămân veşnic pierdută într-o lume halucinant de atrăgătoare?

Puţinora le este dat să cunoască forţa de „seducţie” a lui Andrea. Este mai puternică decât gravitaţia şi te absoarbe în totalitate. Până să îţi dai seama ce ţi se întâmplă, el deja ţi-a monopolizat gândurile. Fără vorbe şi fără promisiuni, eşti a lui „forever” (pentru totdeauna).

„Imortalitatea Zeilor” este povestea lui Andrea, aşa cum mi-a dezvăluit-o el. S-a materializat printr-un roman care s-a oprit acolo unde a vrut el.

A urmat o altă carte, ŞAH MAT, în care mi s-a permis să cunosc lumea interioară acestui semi-zeu. Din nou, tot el a fost cel care, tăcut şi distant, a stabilit regulile jocului şi ne-a aliniat pe toţi ca pe nişte piese pe tabla lui de şah. În volumul doi, Şah Mat, l-am cunoscut personal pe Alexandru cel Mare – ca un alterego al lui Andrea, o extensie a personalităţii lui duale – când „ceasul” şi-a încetat bătaia, iar „timpul” a dispărut din lumea imortalilor.

Apoi, la fel de brusc cum şi-a făcut apariţia, Andrea dispare de pe harta mea mentală, ştergându-şi urmele. M-a părăsit într-un moment de confort psihologic şi emoţional, când îmi era bine şi am cunoscut fericirea, ca şi când starea mea l-ar fi jignit şi i-ar păta identitatea. Asta a fost ce i-am „strigat” la momentul respectiv, simţindu-mă părăsit de cel care îmi fusese alături constant timp de 2 ani.

Perioada „Reîntoarcerii”

M-am înşelat, of course, Andrea nu mă părăsise, doar eu m-am depărtat de lumea imortalilor, vrăjită cumva de plăcerile promise de lumea reală. Fusesem eu cea care păşisem pragul în afara lumii imortalilor. Perioada fericirii mele a coincis cumva cu cei 3 ani petrecuţi în Spania (Barcelona), un loc cald şi prietenos, unde m-am simţit „acasă”.

Reîntoarsă în ţară, perioadele de întuneric şi răceala oamenilor de aici, m-au forţat înapoi în lumea interioară unde am luat naştere. Am fost surprinsă să găsesc „poarta” către lumea imortalilor larg deschisă, iar Andrea mă aştepta răbdător. Privirea lui părea să-mi spună „Te-ai întors!” Nu era o întrebare. Ştiuse în tot acest timp că mă voi întoarce, iar cum timpul în lumea imortalilor trece mai greu, el a rămas la măsuţa din cafeneaua aceea unde ne-am „zărit” prima dată. Răsfoia un manuscris, mângâind cu degetele lungi şi fine ceaşca albă de porţelan. Eu m-am aşezat la masa de vis-a-vis ca un copil obraznic care nu şi-a ascultat părintele şi viaţa i-a dat o lecţie dură. A luat o gură din cafea, a ridicat privirea albastră conturată de negrul genelor dese şi am ştiut că nu fusese niciodată supărat. Că îl voi găsi mereu la masa aceea dacă voi avea nevoie de „un prieten” cu care să „povestim” din priviri. Venise la cafenea ca să mă întâmpine şi să mă călăuzească înapoi „acasă”.

Dacă până atunci nu simţisem acest lucru, acum ştiu sigur că în lumea lui Andrea, eu sunt şi mereu voi fi un imortal, iar când îmi voi termina treaba în „lumea oamenilor”, voi păşi pentru ultima dată în acea cafenea şi împreună cu Andrea ne vom schimba direcţia şi rolurile pe care le jucăm acum.

Cine ştie, poate într-o zi, în timp ce îmi voi bea cafeaua în ceaşca albă de porţelan, altcineva va păşi pe uşa cafenelei şi voi ştii că a venit pentru a face parte din Lumea Imortalilor.

Spre deosebire de Andrea, un mentor mai tăcut, Eu îi voi zâmbi şi îi voi spune…

BUN VENIT ÎN LUMEA IMORTALILOR!