Sylvie în intervieu cu revista „Gândul”

Sylvie în intervieu cu revista „Gândul”

Silvia Daniela Matei, semnând pe cărțile sale cu pseudonimul Sylvie Danielle Matias, este autor self-published. Scrie din adolescență și nu s-a lăsat împiedicată de realitatea editorială din România atunci când a vrut ca poveștile ei să ajungă la sufletele cât mai multor cititori și astfel a ales varianta de a se ocupa singură de publicarea cărților.

„Înainte să învăţ să scriu, spuneam poveşti.”

Pasionată de istorie, artă, călătorii și viață, Silvia Daniela Matei creează povești din realitatea care ne înconjoară.

Citeşte acest interviu pe pagina revistei „Gândul” – Gânduri printre cărţi.

Gândul: Cititorii vă cunosc sub pseudonimul Sylvie Danielle Matias. De ce această alegere și când v-ați prezentat prima oară publicului?

Silvia Daniela Matei: Pseudonimul este o practică veche pe care mulţi autori o îmbrăţişează, dar nu ştiu câţi conştientizează puterea ei transformaţională. Sylvie Danielle Matias autoarea este o persoană diferită de Silvia Daniela Matei omul. Asemănările numelui sunt evidente, totuşi e bine de ştiut că atunci când intru în energia pseudonimului Sylvie Danielle Matias, lumea se schimbă, văd altfel lucrurile, ca şi când magia mă învăluie. Nu aş putea trăi sub acest văl în societatea noastră, aş fi complet disfuncţională. Sylvie e mult mai jucăuşă şi curajoasă, nu se teme să exploreze ungherele întunecate sau să pătrundă în mintea personajelor negative. De fapt, Sylvie adoră să descopere metode surpriză  cu care doboară obstacolele pe care Silvia nu poate în viaţa reală.

Gândul: Când ați început să scrieți și cu ce dorință?

Silvia Daniela Matei: Înainte să învăţ să scriu, spuneam poveşti. Familia le numeau invenţii sau minciuni. Când am învăţat să scriu, la şcoală, eram apreciată pentru compunerile libere sau chiar şi pe teme date. Îmi plăcea să citesc, iar comentariile mele nu erau mereu în linie cu acele culegeri de comentarii. Am descoperit că acestea nu coincideau cu părerile mele şi atunci a trebuit să învăţ să mă exprim liber şi autentic. Am început să scriu povești scurte pentru că aşa ştiam să mă exprim mai bine. Multe le-am pierdut/aruncat.  Prima carte serioasă (în 2 volume) am scris-o prin clasa a 10-a. Se numea „Oamenii întunericului” (un dark fantasy) pe care am scris-o de mână, cu creionul într-un caiet gros. Încă îl mai am, deşi nu intenţionez să le public. Sunt talismanul meu, începuturile mele în calitate de scriitor.

Gândul: Ce subiect abordați în cărțile pe care le-ați scris? Povestiți-ne pe scurt despre ele.

Silvia Daniela Matei: Poveştile mele sunt pline de emoţii şi trăiri puternice. Îmi place să explorez varietatea psihologiei umane. Mă fascinează latura ascunsă (Umbra) a oamenilor. Ascult mai mult „ceea ce nimeni nu spune” din spatele cuvintelor rostite. Mă exprim uşor în domeniul ficţiune şi fantasy pentru că, de multe ori, această latură ascunsă a vieţii, sau Umbra oamenilor, ne împinge către un domeniu supranatural pe care nu-l pot explora în toată bogăţia lui în realitate. Am scris o trilogie pe tema visului umanităţii pentru „imortalitate” şi frica de moarte („Imortalitatea Zeilor”, 3 volume). Am dat viaţă „Umbrei” în singura mea carte publicată în engleză, „The Shadows of Auldham”. Am ascuns multe elemente ezoterice în Saga fantasy „Ora Dragonului”. Cărţile mele se pot citi pe mai multe nivele: cel superficial, povestea şi întâmplările în sine, şi/sau la nivel profund, trăind emoţiile şi psihologia personajelor.

Gândul: Ați ales ca primă formă de publicare platforma online de lectură. Care au fost reacțiile cititorilor?

Silvia Daniela Matei: Reacţia cititorilor a fost exaltant de pozitivă. Dacă nu ar fi existat, poate nu aş mai fi publicat nimic din scrierile mele. Din când în când, sunt luată prin surprindere de câte cineva, un necunoscut, care îmi scrie pe una dintre paginile mele de autor (website sau Facebook) să-mi povestească cum l-au făcut să se simtă cărţile mele. Fiind trăiri personale, înţeleg de ce preferă o abordare intimă. Mi-ar plăcea dacă cititorii mei ar lăsa impresiile şi comentariile lor şi public pe paginile unde apar cărţile mele, pentru ca şi alte persoane să le citească. Momentan, cititorii din România sunt reticenţi în a lăsa comentarii pe Goodreads sau alte platforme de gen. Am speranţa că lucrurile se vor mai schimba şi cât mai mulţi cititori vor afla de existenţa acestor cărţi.

Gândul: Credeți că această metodă este o șansă în plus spre publicarea cărții pe piață? Impactul este la fel ca în cazul autorilor străini, care își formează deja un public cumpărător?

Silvia Daniela Matei: Platforma online oferă posibilitatea de a ajunge la un grup mare de cititori, dar din păcate ea nu garantează şi că vei fi citit. Domeniul digital s-a transformat într-un bombardament constant asupra utilizatorilor. Toată lumea are ceva de zis şi de împărtăşit. Am devenit imuni la apelul lor către simţurile noastre. „Scrolling” & „Browsing” este un automatism. Nu ne mai oprim să citim, sau măcar să gândim ceea ce vedem. Un „like” la o poză drăguţă şi mai departe. Internetul fiind gratis şi virtual este accesibil tuturor oriunde te-ai afla. Nefiind ceva tactil, avem impresia că tot ce este acolo ni se cuvine în mod gratuit. Când intri într-o librărie şi îţi place o carte, ştii că trebuie să o plăteşti pentru a o lua acasă. Online, aşteptările sunt altele. Şi de aici se desprind mai multe probleme.

Poza Sylvia scrie o dedicatie

Gândul: Sunteți autor self-published. Deși piața străină reacționează bine la astfel de apariții, ce probleme ați întâmpinat la noi? Reușiți să pătrundeți în librării?

Silvia Daniela Matei: Fac apel la ce spuneam la prima întrebare. Silvia şi-a dorit să lucreze în forma clasică, prin editură şi librării. Lui Sylvie, în schimb, nu-i place să fie îngrădită de reguli care de multe ori nu au sens şi îngreunează procesul. Sylvie vrea să scrie indiferent care este situaţia pe piaţa de carte sau dacă editurile vând aceleaşi cărţi vechi/traduceri sau au buget pentru câte un debut. Sylvie a ales Self-Publishing pentru a îndepărta anumite obstacole şi a ieşi pe piaţă. Nu este o strategie bună în sine, pentru că asta face foarte dificilă intrarea în librării. Eu nu sunt prezentă în librării, deşi am încercat. Procedura este greoaie şi nu merită efortul.

Mi-am creat o pagină web de autor şi o pagină de autor pe Facebook (Sylvie Danielle Matias) unde se pot comanda cărţile în format fizic sau digital (e-book). La momentul acesta, mă îndoiesc că prezenţa mea printre milioanele de cărţi din librarii mi-ar aduce mai multe vânzări sau vizibilitate.

Gândul: De ce nu ați ales să colaborați cu o editură?

Silvia Daniela Matei: Mi-am dorit şi acesta a fost punctul meu de plecare, undeva prin 2015. Am contactat multe edituri cunoscute de la noi. Am trimis manuscrisul la multe dintre acestea şi nu am primit nici un răspuns. Am fost ignorată la tot pasul, ba am fost chiar descurajată. Mi s-a amintit în repetate rânduri că sunt „nimeni” şi că nu există buget pentru debutanţi. În toată această experienţă, oamenii aceştia de carte nu au citit măcar un rând din manuscrisul trimis. Mi s-a cerut să plătesc eu costul de publicare, iar procentul care îmi revenea, deşi efortul era integral al meu, era atât de mic încât era mai uşor să renunţ decât să mă supun la această tortură umilitoare. Şi pentru ce? Eu doar voiam să scriu şi să împart cu cei care vor să citească. Nu visam la o îmbogăţire subită. Doar gândul este ridicol.

Silvia a vrut să renunţe. Sylvie a decis că, dacă tot mi se cerea să suport eu costurile, atunci puteam să mă ocup eu de tot, în calitate de autor Self-published. M-am ocupat de editarea cărţii (cu ajutorul mamei, care a fost învăţătoare), mi-am construit singură coperţile, am contactat şi negociat cu zeci de tipografii până am găsit una dispusă să lucreze cu mine, şi mi-am organizat lansarea. Am debutat cu trilogia „Imortalitatea zeilor”, care s-a dovedit un mare succes şi pentru care încă primesc mesaje pozitive. Mă bucur că am făcut această alegere. Alternativa ar fi fost mult prea crudă şi nedreaptă pentru cineva care s-a născut cu scrisul în sânge. Pe 1 august 2020 am terminat un alt roman, primul volum dintr-o trilogie. Un nou început pentru mine, un gen nou, o lansare nouă.

Gândul: Cum interacționați cu cititorii? Participați la evenimente și târguri de carte?

Silvia Daniela Matei: Interacţiunea cu cititorii o fac în mare parte online, pe acele câteva pagini unde sunt prezentă (website, Facebook, Goodreads, Amazon, YouTube). Am participat la târguri de carte precum Bookfest şi Gaudeamus. Târgurile de carte, pentru mine, nu sunt neapărat cel mai bun loc să interacţionezi cu cititorii. Acestea sunt organizate cu scop de vânzare şi ca urmare este un „Du-te, Vino” obositor şi deloc productiv. Eu, personal, prefer spaţiile şi evenimentele mai intime, precum lansările de carte sau întâlnirile restrânse cu scop clar de a facilita întâlnirea cititorilor cu autorii. Acestea oferă un spaţiu plăcut şi relaxat în care se pot adresa întrebări şi chiar poţi interacţiona direct cu autorul. Intenţionez şi pe viitor să organizez lansări de carte unde cititorii, dacă doresc, pot participa să ne cunoaştem personal.

Gândul: Ce vă inspiră să scrieți? Pasiunile personale se transmit în poveste?

Silvia Daniela Matei: Sunt un călător înrăit. Am călătorit prin lume jumătate din viaţa mea. Am vizitat atât de multe locuri şi am învăţat atât de mult despre alte culturi, tradiţii, oameni, încât acestea sunt o sursă bogată de inspiraţie pentru mine. Fiecare loc are o poveste cu potenţial de a deveni o scenă sau o locaţie pentru o viitoare carte. Îmi place să-i descopăr povestea prin toate simţurile. Mă tem că nu toate poveştile vor fi scrise, iar multe din acestea le voi lua cu mine când voi părăsi această lume. Dacă aţi ştii cum iau naştere unele poveşti şi câte lecţii de viaţă, trăiri şi emoţii sunt ţesute într-o carte, nu aţi lăsa o zi să treacă fără a citi.

Sunt pasionată de viaţă cu frumuseţea şi suferiţa ei. Iubesc fiecare formă de artă (pictură, sculptură, arhitectură, muzică, dans, scris, etc.). Mă hrănesc cu istorie la micul dejun, psihologie la prânz, iar la cină îmi place să mă delectez cu ştiinţa umană şi universală (ştiaţi că Universul este 95% materie neagră? Veţi afla dacă citiţi vol 2 din „Ora Dragonului”).

Gândul: Aveți în plan o nouă carte? Dacă da, ce gen va fi aceasta și ce subiect veți aborda?

Silvia Daniela Matei: Da, lucrez la două cărţi: 1. volumul 2 din Saga „Ora Dragonului” (fantasy) şi 2. Tocmai ce am terminat următoarea mea carte în limba engleză, „The Narcissist”. Cu această ocazie tocmai am anunţat următoarele mele cărţi, în exclusivitate, în publicaţia dvs.

„The Narcissist” (Narcisistul) face parte dintr-un proiect total nou pentru mine, un gen pe care nu l-am mai explorat până acum, dar mi-a făcut o reală plăcere să-l descopăr, literatura erotică.

Gândul: Vă mulțumim pentru timpul acordat și vă dorim mult succes!

Silvia Daniel Matei: Plăcerea a fost de partea mea. Mulţumesc!

Dacă doriți să citiţi acest interviu dircet în în rubrica Gânduri printre cărți, urmaţi acest LINK

Recenzie ”Ora Dragonului Regatul Măștilor”

Ora Dragonului - Volumul 1 - Regatul Măştilor
Ora Dragonului – Volumul 1 – Regatul Măştilor

Silvia încântă inimile a sute de cititori prin felul de a scrie Are o lejeritate în exprimare și o plăcere venită din adâncul sufletului când vine vorba de crearea unei noi lumi.

În ”Ora Dragonului Regatul Măstilor” ne sunt prezentate în primă fază trăirile, temerile și speranțele unei familii obișnuite, care au aspirații înalte pentru copilul din pântecul femeii plecate în căutarea Vrăjitorului cel Nebun.

Tărâmul mistic creat de Silvia este unul nemaîntâlnit, iar tot ce se află în jur este guvernat de magie, forțe întunecate și ființe supranaturale. Numele personajelor sunt unice și fiecare exprimare, idee, acțiune este bazată pe originalitate și multă imaginație.

Personajele sunt mascate sub propria teamă, exteriorul înseamnă pericol și apa posedare. Duhurile rele menite să controleze sufletul omului iau în stăpânire persoanele prin intermediul ochilor.

Atunci când familia este blestemată din cauza curiozității și nechibzuinței bărbatului, întregul neam este în pericol, dar Vrăjitorul cel Nebun reușește să salveze copilul. Îngrijit și crescut sub atenta sa protecție, este învățat și educat după orânduielile străvechi. Devenindu-i un părinte în toată regula, are parte nu doar de excelentele rezultate ale copilului, ci și de boacanele care-l vizează pe tatăl preaiubit.

Vrăjitorul împreună cu guvernanta supranumită ”Mami” formează un băiat pe care îl pregătesc de misiunea vieții sale. În ciuda divergențelor, ultimul cuvânt îl are același Vrăjitor cu puteri neelucidate.

Atunci când acesta îl consideră pe tânăr pregătit, îl trimite într-o expediție menită să salveze ținuturile aflate sub stăpânirea Marelui Vrăjitor.

Dacă în primă fază cunoaștem un copil răsfățat și energic, călătoria în care se aventurează silit îi arată evoluția pe întreg parcursul romanului. Invaliditatea mascată de aspectul tânărului care pare a fi orb este pur superficială, acesta fiind imun la acțiunile duhurilor, dar putând distinge fiecare obiect din jurul său.

În lumea creată de Silvia, nimeni nu este ceea ce pare. În permanență se vor naște întrebări care își vor găsi răspunsul odată cu înaintarea în poveste. Prietenia nu înseamnă prietenie, obiectele magice sunt inutile, iar obișnuitul este transformat în magie.

Continuăm să ne avântăm într-o iluzie și nu găsim calea de scăpare. Deși multe aspecte ne sunt clarificate, autoarea reușește să ne prindă în pânza care ne va ține captivi în poveste, iar sfârșitul va fi unul neprevăzut.

Acest roman este o enigmă care merită a fi descoperită și filtrată prin prisma propriei gândiri.

Citeste originalul pe Booknation.ro

Castelul de gheaţă

Acesta este un extras din Vol 1 Ora Dragonului – Regatul Măştilor

„În vis se făcu întuneric până când Godrick se trezi într-o încăpere uriaşă construită numai din aceste suprafeţe îngheţate. Tavanul era atât de sus încât părea invizibil pentru el, iar el făcând mai mulţi paşi prin încăpere realiză că aceasta nu avea uşi şi că trecând dintr-o încăpere în alta, interminabile, ajunsese la concluzia că acesta trebuie să fie un castel uriaş de Castelul de gheaţă . I se făcu dor de căldura unui şemineu, de îmbrăţişarea lui Mami şi de chipul tatălui său. Iar pe măsură ce mângâia oglinzile de gheaţă simţi căldura unui foc, apoi văzu şemineul plin de lemne şi flăcările roşii care jucau în toate direcţiile. Încălzindu-şi mâinile la foc se afla tatăl lui care privea fix şi îngândurat în oglinda lui de gheaţă. Poate că era chiar trist. Godrick atinse oglinda şi astfel parcă reuşise să atingă creştetul tatălui care tresări, dar cum nu-l vedea căzu iar pe gânduri. Lângă bătrân stătea Mami, cosând la o cămaşă veche, îngălbenită. Din privirea plecată îi cobora o lacrimă. Godrick atinse din nou oglinda şi atinse obrazul lui Mami ocolo unde aluneca lăcrima şi simţi udătura lăsată pe degetele lui. Inima lui Godrick se întristă că acesta era doar un vis şi depărtând braţele îmbrăţişă oglinda care conţinea imaginea aceia caldă de acasă.”

Comandă Ora Dragonului Vol 1 – Regatul Măstilor

,,Ora Dragonului” – cea mai nouă carte de fantasy pur de pe piață

,,Ora Dragonului” – cea mai nouă carte de fantasy pur de pe piață
Ora Dragonului - Volumul 1 - Regatul Măştilor
Ora Dragonului – Volumul 1 – Regatul Măştilor

În perioada 30 mai – 3 iunie, am lansat la Bookfest o nouă serie „fantasy” – Ora Dragonului.

Volumul 1 – Regatul Măştilor este deja disponibil şi îl poţi comanda pe această pagină sau trimiţându-mi un mesaj.

Înainte de lansare am avut o întâlnire cu „Şoarecele de biblioteca” să vorbim puţin despre noua serie de cărţi.

Urmăriţi-ne pe facebook: Sylvie Danielle Matias şi Şoarece de bibliotecă.

Citeşte prima informare purtând semnătura Şoarece de bibliotecă.

De la romanele cu Harry Potter, Stăpânul inelelor și până la seriale ca Game of Thrones, întâlnim o lume fantastică care ne-a ademenit și ne-a vrăjit într-un timp foarte scurt, aducând literatura fantastică contemporană la un alt nivel.

Ora dragonului aduce o poveste originală și încununată de magie neagră pe tema luptei dintre bine și rău, unde forțe malefice urmăresc cu viclenie prelucrarea puterii asupra lumii. Cartea numără nu mai puțin de 418 pagini și este cel mai nou fantasy de pe piață, având totodată și lansarea la Bookfest 2018(Romexpo) cu tot cu autograful autoarei.

Cu toate că este o scriitoare româncă, Sylvie, sau Silvia pe numele ei real, și-a atribuit un pseudonim apropiat de realitate. Cunoscând-o în persoană, Sylvie este o fire deschisă, amuzantă, cu o mare înclinație spre călătorie și o mare pasiune pentru literatura fantastică. Scrie de când lumea și pământul, lansând acum câțiva ani o trilogie Imortalitatea zeilor, foarte îndrăgită de fanii săi.

Constat cu plăcere că Sylvie ne-a pregătit o mare surpriză cu Ora dragonului și o lume nouă în care să ne pierdem. Pentru achiziționarea cărții puteți lua legătura direct cu ea pe pagina oficială a cărții: https://www.facebook.com/Sylvie-Danielle-Matias-1033214360062099/ sau puteți veni la Romexpo, Bookfest 2018, de azi, 30 mai până pe 3 iunie, unde cărțile conțin și autograf la standul G20 – Expo Book Title. Pentru a o întâlni pe Sylvie puteți veni în data de 2 iunie, orele 14:00 – 16:00, tot la Bookfest.

Găsești articolul original pe blogul Șoarecele de bibliotecă

Pădurea lui Godrick (Ora Dragonului – Vol 1)

Extras din noua serie „fantasy”, Ora Dragonului de Sylvie Danielle Matias

Capitolul 1 – Pădurea lui Godrick

Prin codri gri, o pădure deasă acoperită de vegetație maronie, galbenă și neagră, se deschide o cărare verde, singura pată de culoare din acest loc blestemat. Vegetația a crescut uriașă după cele 3 luni de ploi continui și urma aproape că s-a pierdut, doar băltocile adunate în scobitura potecii mai păstrează încă drumul spre Vrăjitorul cel Nebun.

Un grup de patru persoane se furișează, strângându-și multele straturi de haine cât mai aproape de corp. Odată intrați în pădurea lui Godrick, temperatura a scăzut cu 20 de grade, sub 0. Din când în când mai aruncă o privire în urmă, verificând dacă nu-i urmărește cineva. Din multele straturi de haine, și ele în ton cu natura incoloră din jur, se văd doar măștile. Și-au achiziționat unele noi pentru această ocazie, pentru cazul în care vor fi văzuți. Urma să le ardă imediat ce se vor întoarce în siguranță în umila lor căsuță din satul Peticit. Dacă se vor mai întoarce!

Multe zvonuri au umblat în lung și în lat despre pădurea lui Godrick, pădurea exilaților, a nelegiuiților. Se știe că orice condamnare se termină cu trimiterea în pădurea lui Godrick. Nu s-a mai auzit nimic despre cei plecați în exil, prin pădurea lui Godrick. Nici de bine, nici de rău. Este de înțeles atunci de ce călătorii noștri sunt atât de precauți. Doar veștile circulă despre acest loc, în rest totul pare mort. Sau poate doar moartea însăși mai calcă prin aceste locuri.

Există totuși o cărare bătătorită, semn că oamenii au prins curaj și acoperiți de umbrele nopții sau de zorii cenușii ai unei noi zile, se strecoară pe la marginea pădurii lui Godrick. Ce ar putea căuta oamenii decenți și temători prin acest loc blestemat?

Cabina Vrăjitorului cel Nebun
Cabina Vrăjitorului cel Nebun
Copyright DeviantArt

Doar se șoptește prin cercurile cele mai restrânse, călătorii noștri abia au reușit să obțină această informație, greu plătită în monede de argint și una din aur, că o cărare săpată prin pădure ar duce la Vrăjitorul cel Nebun.

Se mai spune de asemenea că nu toți și ajung la Vrăjitor dacă mintea este în căutare de lucruri necurate, pentru că pădurea simte și atunci te atrage către inima ei, de unde nu mai există întoarcere. Însăși această cărare poate fi o capcană a pădurii, iar bieții noștri călători, și așa speriați până în măduva oaselor, ar putea sfârși la fel ca orice condamnat, exilat în Pădurea lui Godrick.

Read more

Infernul

Biblioteca Bodleian, Universitatea din Oxford

Deschid „Infernul” lui Dante.

Plouă afară şi mă gândesc că „Infernul” este doar o subtilă reprezentare a ceea ce întrezăresc pe geamurile groase şi murdare.

Sunt câteva zile de furtuni şi frig când natura îşi strigă suferinţa sub jugul omenesc.

Chiar ieri ascultam un „talk-show” despre „Este încălzirea globală reală sau un instrument de manipulare?” Nu am avut răbdare să ascult până la final, ignoranţa umană este obositoare.

Şi totuşi, parcă „Divina Comedie” sună mai bine decât „Infernul”. Am dat să arunc cartea înapoi pe raft când dintre paginile ei s-a strecurat o hârtie albă, împăturită.

Am ridicat-o şi am citit:

 

Devreme dimineaţa, la trezire când sufletul este încă stăpân pe trupul existenţei…

Mă gândesc uneori ce am de învăţat în această viaţă de mi se pare atât de goală şi inutilă? De ce moare speranţa cu fiecare lacrimă ca din reflex să continui să trăiesc? De ce trăim iluzia fericirii când ea nici nu există? De ce ne încăpăţânam să păstrăm o viaţă lipsită de sens? Frica de moarte? Ce absurditate când aceasta este ieşirea dintr-un test mizerabil! Iubirea, o altă magie a cuvintelor, o altă capcană a vieţii care există doar pentru ca tu să cazi şi să înţelegi că eşti într-un labirint, că nu există scăpare şi că… şi că…

De ce ne iubim călăul şi îl lăsăm să ne chinuie la infinit? De ce ne supunem sistemului şi ne înmulţim ca gândacii ca apoi să stăm să privim nefericirea copiilor noştrii, ştiind că fericirea nu există, iar viaţa este o capcană? Şi ei, ca şi noi, vor face alegerea greşită, pentru că nu există niciuna bună. Şi ei vor zâmbi la apariţia copiilor gândind că au făcut ceva bun, inconştienţi că nu fac decât să alimenteze vraja şi azilul de nebuni al vieţii.

Inutil, inutil, inutil. Nimic nu contează. Ce faci azi sau mâine, dispare în vânt. Bun sau rău, o viaţă mai bună este doar o iluzie. Şi aceia care se bucură de „viaţa minunată” în ochii străini, suferă şi sunt nemulţumiţi. Pentru ce să fii mulţumit? Că ai un corp slab care îmbătrâneşte şi se îmbolnăveşte, că ai o viaţă pe care nu o poţi controla şi eşti mereu la cheremul altora? Că ţi se dă nişte părinţi care in loc să te îndrume te abuzează creându-ţi munţi de traumă şi cele mai multe lacrimi în viaţă? Ce prostie! Fă ce vrei, când vrei, cu cine vrei, pentru că nu contează. Într-o zi totul se va sfârşi şi umanitatea uită. Cine o să-şi mai amintească de greşelile tale? Dar de toate lucrurile incredibil de bune? NIMENI. Odată sub pământ, iluzia vieţii putrezeşte şi se descompune şi cei care rămân în viaţă se învârt în tornada dezamăgirilor, durerii şi dorului. De ce să ne pierdem timpul cu lucrurile şi persoanele care ne dispreţuiesc karmic? Lacrimile sunt menite să îţi spele ochii nu să-ţi cureţe sufletul. Goliciunea în care se zbate sufletul tău, abisul în care îi este prizonier, nu are leac şi se perpetuează cu fiecare viaţă. Umanitatea a inventat plăcerile din agonie şi acum e dependent de ele. Foarte bine, de ce să priveşti hidoşenia vieţii când poţi să o îmbraci în haine de carnaval şi să pretinzi că este frumoasă.

De ce să deschizi ochii să vezi când în jurul tău este pustietate când poţi să visezi frumos că eşti într-o grădină răcoritoare şi parfumată? De ce să distrugem iluzia frumosului de dragul realităţii? Nu scapă nimeni de aici pentru că existăm pentru a fi chinuiţi şi folosiţi, şi bătuţi şi înjuraţi şi blestemaţi şi murdăriţi. Nu asculta cuvintele mincinoase ale vieţii, lăsă liniştea să te învăluie şi închide ochii la viaţă şi la minciunile ei. Lasă noaptea să te acopere ca să nu mai poţi vedea născocirile speranţei care îţi este santinelă în această viaţă. Speranţa este cea care te urmează la fiecare pas, ca pe un prizonier, şi nu te lasă să părăseşti jocul vieţii: „Poate data viitoare fac mai bine”, „următorul sigur mă va iubi”, „în câţiva ani voi…” şi tot aşa, baliverne şi prostii, bla bla bla… hai zâmbiţi, sunteţi la camera ascunsă şi cineva se amuză copios pe seama voastră! Read more

Bastardul şi Faraonul

Sunt oameni care distrug tot ce este bun în viaţa lor.

M-am născut în Egiptul Antic. Fiul concubinei preferate, nu aveam să devin Faraon.

Faraonul, în Egiptul Antic, era considerat un zeu întrupat. Ceea ce mă făcea pe mine jumatate zeu – jumătate om. Asta îmi aducea respect şi promisiunea unui viitor scăldat în bogăţie şi glorie.

În schimb ce mi-a adus mie a fost suferinţă, moarte dar şi eternitatea.

Când mama s-a îndrăgostit de un curtean, Faraonul l-a condamnat la moarte pentru trădare – nu poţi atinge proprietatea zeilor! Pe mama în schimb a ţinut-o lângă el ca să o pedepsească zilnic. O iubea atât de mult încât „trădarea” l-a înnebunit. Din fiul preferat am ajuns „Bastardul”.  Read more

Interviu cu GoodRead.ro

Interviu cu Silvia Daniela Matei, autoarea trilogiei „Imortalitatea zeilor”

Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Silvia Daniela Matei: Sunt autor self-published. Ce spune asta despre mine? Că îmi place să fac lucrurile altfel, să nu merg pe calea bătută şi să nu mă „împiedic” de realitatea editorială din România. Am căutat mult până am decis să iau publicarea cărţilor în mâinile proprii. Le-am scris, editat, paginat, mi-am creat singură coperţile, am negociat cu tipografii din toată ţara şi până la urmă le-am publicat. Apoi le-am adus şi pe Amazon. Mai puţin pe site-urile din România care încă lucrează în exclusivitate cu editurile. Dar am găsit o soluţie şi pentru asta: mi-am creat o pagină de autor  unde cărţile pot fi achiziţionate online cu autograf şi dedicaţie.

Într-o altă notă, iubesc istoria şi artă, observ viaţa şi creez. Lumea mea interioară este foarte bogată şi urmăresc cum noi poveşti se formează în capul meu. Mi-aş dori să găsesc timpul să scriu atât de mult pe cât mi-aş dori, dar mă bucur pentru fiecare pasaj/capitol pe care îl scriu.

E.I. Când ți-ai dat seama că vrei sa fii scriitoare?

S.D.M. Îmi plăcea să compun mici povestioare şi eseuri încă din generală. Imaginaţia era punctul meu forte. La 16 am scris prima carte pe care încă o mai am, deşi nepublicată. Apoi am descoperit această lume fantastică a Imortalilor şi de atunci sunt fascinată de ea. Am scris la trilogia „Imortalitatea Zeilor” 5 ani de zile şi toată această perioadă a fost magică. Am crescut enorm cu această trilogie, m-am schimbat ca om, m-am dezvoltat ca scriitor. Există multă filosofie de viaţă în trilogia „Imortalitatea zeilor”, de la cea mai simplă până la cea mai profundă şi de aici am învăţat cum să trăiesc, de aici mi-am tras forţa şi energia să continui, să nu renunţ şi să nu mă las descurajată.

E.I. Citești mult și dacă da, cine sunt autorii tai preferați?

S.D.M. Citesc mai tot timpul. Şi o staţie de metrou dacă am de mers, eu scot cartea. Nu pierd nici un moment liber să nu citesc. Sunt fascinată de istorie şi fantasy, iar printre autorii mei preferaţi se numără JK Rowling, Philippa Gregory, Conn Iggulden, Eliade, George RR Martin şi mulţi alţii.

E.I. Ai citit o carte care să te inspire să scrii?

S.D.M. Cărţile, viaţa, filmele, muzica, natura… totul mă inspiră să scriu. Experienţa mea de viaţă şi a oamenilor din jur sunt o sursă de inspiraţie. Mă bucur că viaţa m-a înzestrat cu atâtea surse de inspiraţie. 😊

E.I. Cum s-a născut trilogia „Imortalitatea zeilor”?

S.D.M. Primul volum din trilogie s-a născut din durere şi nihilism. Atunci când totul în viaţa mea s-a năruit într-o mână de praf şi speranţa a murit. Ceva în mine a refuzat să moară odată cu restul şi aşa a apărut Andrea (personajul principal al trilogiei), care m-a atras în lumea lui. În lumea Imortalilor mi-am oblojit rănile, mi-am alungat temerile şi am prins curaj să o iau de la capăt. În volumul doi am învăţat de la cei mai buni cum să nu renunţ şi cum să-mi cuceresc fricile. L-am avut pe Alexandru cel Mare care mi-a arătat că în viaţă trebuie să faci doar un pas ca să înveţi să mergi şi aşa am pornit la drum. Volumul trei este mai mult o reîntoarcere la esenţa vieţii şi o schimbare de perspectivă. Azi sunt liniştită şi împăcată cu lecţiile pe care viaţa a insistat să mi le ofere. Dacă vreţi să ştiţi mai multe despre cum a luat naştere trilogia, găsiţi pe pagina mea: http://sylviedaniellematias.ro/index.php/despre-mine/

E.I. Care este cartea în care ai investit cel mai mult timp?

S.D.M. Aş zice că în volumul 2 pentru că acesta a fost scris în perioada mea de transformare. Primul volum a venit natural şi l-am scris relativ repede. Cel de-al doilea în schimb mi-a luat undeva la 2 ani să-l scriu, ca după doi ani de pauză (timp în care am lucrat la o altă carte pe care urmează să o public) să termin şi trilogia. A urmat o perioadă de rescriere şi recorectare pentru întreaga trilogie când am decis să le fac disponibile în acelaşi format.

E.I. Cine te-a susținut cel mai mult atunci când ai publicat prima carte?

S.D.M. Când am publicat prima carte doar mama credea în mine, apoi grupul de susţinători a mai crescut cu câteva persoane (prietene şi chiar nişte fete care mi-au citit cărţile şi mi-au rămas alături de atunci, încurajându-mă periodic ca să nu mă las descurajată şi să încetez cumva să mai scriu). Pentru asta le sunt foarte recunoscătoare mamei, Iuliei, Florinei, Cristinei, Andreei, ştiţi voi cine sunteţi. 😊

E.I. Cum începe o zi normală pentru o scriitoare?

S.D.M. La 6 dimineaţa cu un pahar de apă cu lămâie şi miere pe stomacul gol. Apoi pentru următoarele 2 ore sunt dedicate practicii mele de yoga. Este momentul în care îmi încarc bateriile cu energie şi mă pregătesc pentru o altă zi plină. Răbdarea şi relaxarea, respiraţia, emoţia fac parte din procesul creaţiei. Am şi un job fulltime care îmi cere din timp 5 zile pe săptămână, apoi din pură pasiune, predau yoga de câte ori am ocazia (cam de două ori pe săptămână). Sunt în mişcare constantă. Îmi fac timp şi pentru prieteni, citit, documentat şi scris (din păcate nu scriu în fiecare zi). Îmi închei ziua undeva în jurul orei 23:00 şi în majoritatea cazurilor citesc până mi se închid ochii. Şi cam aşa arată o zi normală pentru mine.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

S.D.M. Am creat o pagină web unde strâng informaţii despre cărţi şi unde se pot comanda online cărţile. Acestea vor veni fără greş cu dedicaţie personalizată şi autograf.

De asemenea, există pagina de facebook de autor (Sylvie Danielle Matias) unde postez ştiri şi citate din cărţi. De asemenea, tot aici pot fi contactată direct.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii GoodRead.ro?

S.D.M. În primul rând vreau să mulţumesc GoodRead.ro pentru invitaţie la interviu. Mă bucur să văd că există interes de a face cunoştinţă şi cu scriitorii mai noi, contemporani.

Există atâţia oameni talentaţi, mulţi mor în anonimat, iar cei care pierdem suntem noi pentru că ne-am privat de „mesajul” lor. Există multe opţiuni pe piaţă şi pentru că ne este imposibil să citim totul, măcar să ne păstrăm inima deschisă şi să încercăm şi ceva care nu este marketat ca best-seller. Suntem unici în felul nostru, ce-i place vecinei nu este neapărat şi pe gustul nostru. Eu personal citesc autorii preferaţi dar mă informez despre ce este nou şi dacă ceva îmi stârneşte interesul, mă risc şi încerc.

Citiţi mult, mai mult decât vedeţi filme sau priviţi la televizor, pentru că în cărţi găsim nişte experienţe pe care poate nu ni le dorim personal dar din care putem învăţa enorm.

Salutări şi vă recomand să încercaţi şi trilogia „Imortalitatea Zeilor”.

😊

Visul

Acesta este un extras din volumul 2, SAH MAT.Sah Mat (vol. 2)

„Îmi amintesc puţin din imaginile văzute în vis. Părea că urmăresc un mare animal marin, poate o balenă deşi avea spinarea de reptilă, apoi brusc am pătruns într-o încăpere, un hol întunecos cu o scară care şerpuia spre un etaj invizibil. Balustrada scării arată ca o coloană vertebrală strâmbă care dispărea undeva în sus, ca şi când mă aflam deja în interiorul acelei creaturi reptiline. Recunoşteam senzaţia de rece şi ud în acelaşi timp şi parcă auzeam un zgomot ca un plescăit, ca atunci când te mişti prin apă. Îmi era frig şi frică. Am urcat scară pentru că oriunde priveam era tot întuneric şi nu aveam unde fugi decât sus pe scară. Urcam şi scara nu se termina. Mă întrebam, în timp ce urmăream vertebrele, cât de mare putea fi acest animal. Scara a şerpuit strâmt spre vârf şi s-a terminat într-o uşă mare de lemn, cu bucăţi groase de cristal prin care nu reuşeam să văd ce se afla dincolo de ea. Am apăsat clanţa pentru a mă trezi într-o încăpere înţesată de fire încâlcite care tăiau camera goală din toate unghiurile, ca un sistem de pază. Erau atât de multe şi se îmbinau în atâtea feluri încât îmi era teamă de efectul declanşat la atingerea unui singur fir. De la distanţă, firele păreau să fie făcute din mohair roşu, dar apropiindu-mă am observat că erau mai fine decât firele ţesute de viermii de mătase. Şi luceau în lumină. Am urmărit cum o rază de lumina s-a plimbat de-a lungul firului pe care îl analizam şi apoi s-a pierdut în grămada neregulată care înţesa camera ca o pânză de păianjen. Nu realizam de unde bate lumina. Când o nouă raza s-a reflectat în firul deosebit de subţire am pus degetul să o opresc, dar firul a cedat sub greutatea atingerii deşi nu presasem. Firul a dispărut, rupt în două, dar structura a continuat în picioare ca şi până atunci, fără a lăsa vreo urmă că ceva lipsea din acel complex.

Am auzit un râs. Am crezut că mi se pare dacă nu aş fi văzut o siluetă la capătul celălalt al camerei, mascată de întuneric. Nu mă puteam apropia fără să distrug acea operă suprarealista. Oricine ar fi fost, se ascundea în spatele unor fire mult prea fine pentru a-l putea proteja.

– Tocmai l-ai lăsat fără auz, am ascultat vocea spunându-mi, vocea care râsese mai devreme.

Am tresărit, recunoscând vocea. Am făcut un pas în spate. Am simţit o pişcătură scurtă şi nedureroasă în palmă când un nou fir a cedat sub presiunea mâinii mele. Nici nu realizasem că mă aflam în mijlocul structurii şi orice mişcare aş fi făcut ar fi dus la ruperea unei noi legături.

– Acum şi-a pierdut senzaţia tactilă din degetele de la mâna dreaptă, m-a informat aceeaşi voce.”

Achiziţionează acestă carte, ACUM şi AICI.

Interviul „The Fictional Univers”

Interviul de mai jos a fost acordat bloggului cu şi despre cărţi, ” The Fictional Univers”.
Silvia este autoarea triologiei “Imortalitatea zeilor .Vă invit să aflați mai multe despre ea, citind răspunsurile pe care aceasta ni le-a oferit.

1. Spune-ne ceva despre tine și cărțile tale. 

În calitate de scriitor, eu contez mai puţin. Prefer să vorbesc despre cărţi şi astfel să descoperiţi o bucată din mine, acolo. Cărţile în esenţă tratează despre viaţă şi moarte, despre iubirea aceea profundă şi imposibilă dintre un muritor şi un imortal. Este povestea imortalităţii lui Andrea, iubirii obsesive a Alexandrei şi a căutării noastre de a descoperi secretul imortalităţii. Este un “fantasy” care tratează mai multe teme în fiecare din cele trei volume. Trilogia dezvăluie evoluţia personajelor prin aspecte psihologice, filozofice şi istorice. Iubesc suspansul, iar lumea imortalilor este învăluită de mister şi secrete aşa cum are să descopere Alexandra în timp ce-şi urmează dragostea pentru Andrea. Cărţile sunt pline de emoţii, învăluite de un cadru vizual care permite parcurgerea cărţilor ca şi când ai vizualiza un film.

2. Cine ţi-a fost alături pe parcursul timpului, de când ai început să scrii şi până acum? 

Când am început să scriu (prin liceu, cu creionul pe un caiet) nu prea am spus nimănui. Cred că iniţial nici mama nu ştia ce fac eu singură în camera mea. Scriam uneori şi în pauzele dintre ore. Dar dacă este să numesc pe cineva care m-a susţinut mereu şi a avut în credere în talentul meu a fost tot mama. Şi acum, când am momentele mele de îndoială, tot ea este cea care îmi aminteşte că ăsta este “darul” meu divin şi că datoria mea este să scriu tot ce îmi vine în minte. Restul este mai puţin important.

3. Crezi în dragoste la prima vedere, deoarece tu abordezi mai mult genul istoric împletit cu cel al fanteziei?

Eu scriu “fantasy” folosindu-mă de personaje istorice. În trilogia “Imortalitatea zeilor” este menţionat Alexandru cel Mare. Motivul pentru care partea istorică este importantă aici este pentru că personajul central al cărţii (Andrea) este un imortal, care a fost contemporan cu toate aceste personalităţi istorice pe care le admir. Şi să fiu sinceră, da, cred în dragoste la prima vedere şi mai cred şi în dragostea pentru un singur om până la moarte, adică aceea care pur şi simplu nu se stinge indiferent dacă şi celălalt iubeşte, chiar şi atunci când persoana iubită te ignoră sau te părăseşte. Tema aceasta apare şi în “Imortalitatea Zeilor”, “Alexis” fiind nevoită să renunţe la tot din dragoste pentru “Andrea”.

4. Există un prototip perfect de bărbat pentru cărțile tale? 

Nu cred în utopia “bărbatului perfect” ca urmare nici personajele masculine din carte nu sunt perfecte. Din contră, de-a lungul cărţii descoperi diverse aspecte negative ale acestor bărbaţi. Mi se pare important să descoperi acele trăsături pozitive la un bărbat, iar dacă poţi trăi cu defectele acestuia, atunci aceea este dragoste adevărată.

5. Ai trecut printr-o situaţie penibilă, dar în acelaşi timp amuzantă? 

Îmi amintesc odată când am stat o noapte în tranzit pe aeroportul din Roma. Ajunsesem undeva aproape de miezul nopţii şi aveam următorul zbor la 6 dimineaţa. Nu prea avea sens să merg la hotel, aşa că am decis să dorm pe aeroport. Eram cu o prietenă. Am găsit nişte scaune mai comode unde ne-am întins. Pe un rând mai în faţă se afla un bărbat de origine arabă, care dormea. Securitatea aeroportului a trecut de câteva ori pe lângă noi, uitându-se suspect la noi. Atunci am început să glumim între noi că probabil soldaţii italieni credeau că suntem nevestele arabului din faţă şi ne ţinea cu un pas în spatele lui. Ne-am distrat toată noaptea cu poveşti de genul acesta pentru că nu puteam dormi. Dimineaţa, la zborul nostru, ne-am întâlnit cu acelaşi bărbat la îmbarcare. Ne-a zis “Bună dimineaţa”, pe româneşte. Se pare că înţelesese şi se distrase toată noaptea pe seama glumelor noastre “fără perdea”. 😊

6. Ești o fire energică, libertină și nebună pot spune. Ai pățit ca oamenii să se uite la tine diferit sau să vorbească despre tine și activitățile tale? 

Ha ha. Nu m-aş numi totuşi “libertină”, s-ar putea înţelege altceva. Da, sunt o fire energică, liberă şi pentru cine mă cunoaşte şi puţin nebunatică, dar eu asta numesc să fii viu. Nu ştiu cum mă privesc oamenii şi nici nu contează. În esenţă sunt aceiaşi persoană indiferent de ce zice lumea.

7. Nu ai publicat la o editură. Acest lucru s-a întâmplat pentru că nu-ţi doreşti, sau pentru că ai fost dezamăgită că nici măcar nu s-au uitat peste manuscrisul tău, atunci când l-ai trimis? 

Să fiu sinceră nu m-am prea omorât să conving editurile să-mi publice cărţile. Am contactat câteva care nu mi-au răspuns şi cunoscând oarecum situaţia publicaţiilor din România, am ştiut că nu aceasta este calea pentru mine dacă vroiam să aduc aceste cărţi pe piaţă. Pentru un scriitor nou şi necunoscut este aproape imposibil să fie publicat de vreo editură din motive obiective, şi dacă se pune problema ca autorul să suporte costul integral al publicării, nu văd nici un motiv pentru care nu le-aş publica singură. Pentru mine a fost soluţia cea mai bună. Poate pentru unele persoane a fi publicat de o editură este un fel de “confirmare” a calităţii lucrării, dar eu nu sunt de acord cu asta. Am explicat “DE CE?” pe pagina mea de autor sylviedaniellematias.ro Tot pe website-ul meu am introdus “poveşti” sub formă de articole care marchează momente din viaţa imortalului Andrea, înainte de tot ce se întâmplă în cărţile “Imortalitatea Zeilor”. Astfel, cei care încă nu au citit nimic scris de mine să-şi facă o idee dacă merită să-mi cumpere cărţile. Am de gând să adaug pasaje mai mari din cărţi, în curând, tot cu intenţia de a ajuta cititorii să decidă dacă şi cărţile mele sunt genul lor de cărţi. Tot pe website-ul meu (sylviedaniellematias.ro) pot comanda cărţile, pe care le vor primi cu dedicaţie şi autograf, fără excepţie. Astfel, cititorii se pot bucura de o valoare adăugat, preţul mai mic al cărţilor, iar acestea vin cu dedicaţie personalizată şi autograf.

8. La ce editură ţi-ai dori să publici în viitorul apropiat, dacă s-ar ivi posibilitatea? 

Eu pun mare preţ pe respectul şi valoarea pusă de Editură pe autorii publicaţi. Au mai fost şi alţi autori români care s-au publicat singuri, ca apoi să fie contactaţi de edituri. Sunt deschisă la o colaborare cu edituri sau case de publicare, dar doar dacă consider că acestea valorifică lucrările mele aşa cum consider eu că merită. Dacă nu, eu am făcut aceste cărţi accesibile tuturor celor care sunt interesaţi să citească şi autori români, contemporani. Până în prezent, am primit foarte multe mesaje şi comentarii îmbucurătoare la adresa cărţilor mele, ceea ce m-a convins că am făcut alegerea corectă publicându-le, chiar şi fără o editură.

9. Practici Yoga, un sport ce-ţi oferă extrem de multă energie. Parcă ești un titirez care nu se poate opri. Ne poți spune mai multe despre acest sport? 

Yoga este mult mai mult decât un simplu sport, pentru mine. Este o ştiinţă şi un stil de viaţă, care mă învaţă să fiu disciplinată şi să mă bucur de beneficiile pe care imaginaţia şi creativitatea le aduce în viaţa mea. Yoga mă ajută să-mi conserv energia creativă, să mă concentrez, să fiu sănătoasă fizic şi psihic şi să privesc lucrurile care nu sunt sub controlul meu cu mai multă înţelegere şi detaşare. Yoga m-a ajutat să-mi înţeleg “darul” şi să-mi apreciez/valorific talentul. Iubesc cea ce fac de când mă trezesc de dimineaţa până când merg la culcarea, seara, şi asta mă face foarte fericită.

10. Ai spus că-ţi plac felinele. Dacă ai avea ocazia să ai un animal de companie care ar fi acela? 

Feline reprezintă pentru mine frumuseţea, forţă şi creativitatea. Admir eleganţa cu care se mişcă aceste animale, iar faptul că pot fi atât de puternice, chiar mortale, îmi amintesc puţin de cât de fascinantă şi nesigură este viaţa. Lucrurile pot fi frumoase, mişcarea vieţii lină, şi doar un salt mortal, poate curma totul. 12 Cred că bănuiţi deja, că în lipsa unui tigru, aş alege o pisicuţă să-mi ţină companie la bătrâneţe.

11. De ce ar trebui cititorii să-ţi citească cărțile? 

Nu cred în “trebuie”. Viaţa este o alegere. În cărţile mele vorbesc despre viaţă vs moarte şi alegerile pe care le facem benevol (chiar dacă în aparenţă pare că nu am avut nici o altă opţiune). Eu invit pe cei curioşi să viziteze website-ul meu sylviedaniellematias.ro (nu costă nimic şi nici eu nu câştig nimic din vizualizări), să citească postările mele, citatele din cărţi, recenziile lăsate acolo, şi dacă îi convinge, să facă alegerea de a cumpăra cărţile. Fiecare alegere în viaţă este un risc. Poate nu o să-ţi placă, dar în aceiaşi măsură, este posibil să descoperi ceva care să-ţi schimbe părerea despre autorii români, contemporani sau cei care s-au publicat singuri.

12. Cum îmi doresc să fie un interviu diferit, te provoc să ne spui un secret despre tine.

Până de curând, marele meu secret (pentru toţi cei care mă cunoşteau) era că scriu la această trilogie. Mi-au luat 5 ani să o termin şi foarte puţini oameni au ştiut cum îmi petrec timpul liber. Acum marele secret este, că nu foarte multă lume ştie despre “comoara” pe care am ascuns-o în interiorul acestor cărţi. 😊
Citeste interviul in original AICI.