Visul

Acesta este un extras din volumul 2, SAH MAT.Sah Mat (vol. 2)

„Îmi amintesc puţin din imaginile văzute în vis. Părea că urmăresc un mare animal marin, poate o balenă deşi avea spinarea de reptilă, apoi brusc am pătruns într-o încăpere, un hol întunecos cu o scară care şerpuia spre un etaj invizibil. Balustrada scării arată ca o coloană vertebrală strâmbă care dispărea undeva în sus, ca şi când mă aflam deja în interiorul acelei creaturi reptiline. Recunoşteam senzaţia de rece şi ud în acelaşi timp şi parcă auzeam un zgomot ca un plescăit, ca atunci când te mişti prin apă. Îmi era frig şi frică. Am urcat scară pentru că oriunde priveam era tot întuneric şi nu aveam unde fugi decât sus pe scară. Urcam şi scara nu se termina. Mă întrebam, în timp ce urmăream vertebrele, cât de mare putea fi acest animal. Scara a şerpuit strâmt spre vârf şi s-a terminat într-o uşă mare de lemn, cu bucăţi groase de cristal prin care nu reuşeam să văd ce se afla dincolo de ea. Am apăsat clanţa pentru a mă trezi într-o încăpere înţesată de fire încâlcite care tăiau camera goală din toate unghiurile, ca un sistem de pază. Erau atât de multe şi se îmbinau în atâtea feluri încât îmi era teamă de efectul declanşat la atingerea unui singur fir. De la distanţă, firele păreau să fie făcute din mohair roşu, dar apropiindu-mă am observat că erau mai fine decât firele ţesute de viermii de mătase. Şi luceau în lumină. Am urmărit cum o rază de lumina s-a plimbat de-a lungul firului pe care îl analizam şi apoi s-a pierdut în grămada neregulată care înţesa camera ca o pânză de păianjen. Nu realizam de unde bate lumina. Când o nouă raza s-a reflectat în firul deosebit de subţire am pus degetul să o opresc, dar firul a cedat sub greutatea atingerii deşi nu presasem. Firul a dispărut, rupt în două, dar structura a continuat în picioare ca şi până atunci, fără a lăsa vreo urmă că ceva lipsea din acel complex.

Am auzit un râs. Am crezut că mi se pare dacă nu aş fi văzut o siluetă la capătul celălalt al camerei, mascată de întuneric. Nu mă puteam apropia fără să distrug acea operă suprarealista. Oricine ar fi fost, se ascundea în spatele unor fire mult prea fine pentru a-l putea proteja.

– Tocmai l-ai lăsat fără auz, am ascultat vocea spunându-mi, vocea care râsese mai devreme.

Am tresărit, recunoscând vocea. Am făcut un pas în spate. Am simţit o pişcătură scurtă şi nedureroasă în palmă când un nou fir a cedat sub presiunea mâinii mele. Nici nu realizasem că mă aflam în mijlocul structurii şi orice mişcare aş fi făcut ar fi dus la ruperea unei noi legături.

– Acum şi-a pierdut senzaţia tactilă din degetele de la mâna dreaptă, m-a informat aceeaşi voce.”

Achiziţionează acestă carte, ACUM şi AICI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *