De ce…

Am să transform această secţiune, în zonă de răspuns la cele mai frecvente întrebări primite încă de când am scos la „lumină” cărţile mele. Un fel de FQA (Frequest Asked Questions).

Şi am să încep cu cea mai importantă întrebare…

 

DE CE „Self-Publishing”?

Există persoane (Doamne şi mare îţi mai este ograda!) care consideră că tot ce apare ca Self-Published (adică la iniţiativa scriitorului mai mult decât la cea a unei Edituri sau Case de publicaţii) este de fapt PROST, fără valoare, nu merită citit, bla bla bla. Poate aveţi dreptate – până la urmă, în era în care trăim, toată lumea poate să publice orice.

Dar dacă este să ne gândim, câte cărţi apărute la Edituri sunt prost scrise? Uneori îţi vine să te dai cu capul de pereţi şi să apelezi la Avocatul Poporului să-ţi ceri banii înapoi.

Concluzia: Prezenţa unei Edituri pe coperta cărţii nu-ţi garantează o carte bună.

Necunoscând realitatea Editurilor/Publicaţiilor pe piaţa românească este uşor să pleci de la premisa că Persoana X (scriitorul) apelează ca „ultimă resursă” la a se publica singur pentru că a fost RESPINS de Editurile existente. Răspunsul meu este „DA şi NU”.

Pentru cei mai răbdători şi romantici, probabil că un nume de Editură pe coperta cărţii chiar reprezintă un etalon de recunoaştere şi calitate. Eu nu fac parte din aceste persoane.

Fără să arăt cu degetul şi să-mi fie cu iertare dacă ceea ce scriu jigneşte pe cineva (nu aceasta îmi este intenţia), să vă explic ce m-a determinat să aleg „Self-published” în locul Editurilor.

Iniţial, nu am intenţionat să public cărţile (din diverse motive), dar îmi doream ca şi alţii să se bucure de ele. Astfel încât, am postat în întregime vol. 1 şi 2 pe platforma de lectură online Wattpad sub Titlul „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Comentariile şi reacţiile de pe Wattpad au fost mai mult decât pozitive. Lumea citea şi îmi scria cât de mult le plăcea ce citeau. Aproape 3-4 ani mai târziu am decis să găsesc o formă de a le tipări fizic pentru că aceasta era dorinţa celor care citiseră cărţile. Nu am să uit niciodată acest comentariu „Acestea sunt cărţile pe care mi le doresc în bibliotecă”.

Nu am pierdut timp cu investigatul pieţei româneşti şi am început să scriu mail-uri pe la marile Edituri din România (nu am să le numesc totuşi pentru că nu acesta este scopul articolului). Recunosc că nu am scris la foarte multe edituri. Nu am primit nici un răspuns, nici dacă ar fi sau nu interesate. Bănuiala mea este că mail-ul meu a aterizat în Spam sau în Bin mai repede decât poţi pronunţa „bună”.

Concluzie: Cărţile mele nu au fost respinse de Edituri, pur şi simplu nici nu au ajuns să fie vizualizate vreodată de un editor.

Faptul că începusem să mă gândesc la posibilitatea de a publica fizic cărţile m-a determinat să mă informez de cum stau lucrurile pe piaţa cărţilor româneşti.

Pe scurt şi fără ca cele menţionate mai jos să reprezinte o listă exhaustivă sau generalizată iată, dragii mei, situaţia publicaţiilor din România şi marea „luptă” a Editurilor:

  1. Vânzarea cărţilor în România este foarte scăzută! Da, ştiu! Şoc şi groază când am urmărit interviul unui director de Editură care prezenta ca la lecţia de economie de la facultate, statisticile şi profitul unei Edituri din România. Editurile abia supravieţuiesc pe „spatele” cărţilor străine, traduse şi republicate (costul cel mai mic).
  2. Nu există buget pentru publicarea şi promovarea autorilor români decât dacă aceştia acoperă o parte sau integral costul acestei „aventuri”. Nu ştiu cum este în cazul scriitorilor români care şi-au făcut un nume, dar sunt aproape sigură că nici pentru ei nu a fost prea „roză” situaţia când numele lor nu suna mai bine decât „Popescu” sau „Ionescu”.
  3. Dacă nu vii cu recomandare sau nu eşti „sponsorizat” de un „nume cunoscut”, nimeni nu se uită peste manuscrisul tău. Poţi fi tu următoarea JK Rowling şi să ai între paginile manuscrisului o poveste mai tare decât Harry Potter, vei sfârşi la coşul de gunoi din considerentele menţionate la punctul 1 şi 2.

Concluzie: Dacă încă mai crezi că o carte publicată de autor este proastă doar pentru că nu are un nume de editură pe copertă, te rog, citeşte mai departe!

Tot răul spre bine!

Ceva ani în urmă, acest lucru ar fi însemnat sfârşitul pentru un viitor scriitor de succes. Gândiţi-vă câte idei măreţe, câte cărţi de valoare ale literaturii noastre nu s-au pierdut fără să ne delecteze cu magia lor. Câte minţi geniale, câţi poieţi şi romancieri a ratat România, victime ale realităţi noastre. Nici Dumnezeu nu a mai suportat nedreptatea şi iată că tehnologia, informaţia şi resurse de toate felurile ne sunt acum accesibile.

Este alegerea fiecărui scriitor să aleagă metoda de a se face cunoscut. Poţi alege calea clasică prin Editură dacă ai bugetul necesar publicării şi promovării cărţilor tale, pentru că de câştigat nu poţi spera prea mult (vreo 8% câştig pentru autor la publicarea prin editură).

Din ce în ce mai mulţi oameni/scriitori alec calea „self-publishing” pentru că este accesibilă şi dacă tot trebuie să plăteşti tu totul de ce să nu te bucuri şi de avantajele auto-publicării.

De ce am ales eu „self-publishing”?

  1. Independenţa – eu decid ce se întâmplă cu munca mea.
  2. Îmi păstrez dreptul de autor asupra lucrărilor mele (copyright). În cazul editurilor, de cele mai multe ori renunţi la dreptul de autor în favoarea Editurii.
  3. Costul cărţii este mai mic în condiţiile în care pot câştiga şi eu din munca mea după ce plătesc costul publicării. Ca să vă faceţi o idee de ce înseamnă să publici prin Editură: implică mai mulţi „furnizori” de servicii: Editura păstrează o mică parte din profit (dar mai mult decât autorul, pentru intermediere), tipografia ia o bucată mai mare decât editura, iar comercianţii (librăriile) iau cam 40%-50% din profit. Vă spun sigur pentru că am discutat şi eu cu cea mai mare librărie din România, şi mi-au cerut 50% din costul cărţii!!! Nu din profit, din costul cărţii! Adică ei câştigau 50%, iar eu rămâneam să plătesc tipografia şi restul de firmituri îmi reveneau mie. Să punctăm un lucru aici: Cine a muncit la materialul printat? Cine a petrecut ore, săptămâni, luni poate ani în faţa calculatorului ca să scoată cărticica aceea? Editura? Tipografia? Librăria? Nu, domnii mei, autorul!!! Ştiţi persoana aceea cu idei în cap şi vise în suflet?! Aşa şi ce îi mai rămâne autorului? Un % sub 10.

Studiu de caz: cărţile mele sunt publicate pe Amazon. Ei nu am nici un cost de depozitare (nu se publică nimic până nu se plasează comanda, deci nu au nevoie să depoziteze cărţile undeva – 0 cost), reclamă sau livrare. Costul unei cărţi este undeva la 20$. Cât iau eu din această afacere? 1$. Da, ai citit bine! 1$, restul revine platformei pe care s-a făcut vânzare şi o cotă parte celorlalţi distribuitori de carte asociaţi cu aceştia.

Vă invit să comandaţi direct de la autori (acolo unde se poate). Veţi primi acelaş produs, la un preţ mai aproape de realitate şi ajutaţi un scriitor să supravieţuiască şi să-şi mai dorească să mai scrie pentru publicul larg. Unde mai pui că ai posibilitatea să-ţi primeşti cartea cu dedicaţie şi autograf. Avantajul de a fi contemporan cu autorul.

  1. Munca îmi aparţine în totalitate: conţinutul cărţilor, copertă, reeditate. Îţi ofer garanţie pentru produsul cumpărat. Poţi returna vreo carte proastă la librărie sau Editură? Îţi mai dă cineva banii înapoi?
  2. Sunt mereu în contact cu cititorii mei. Îmi poţi scrie aici sau pe pagina de Facebook: Sylvie Danielle Matias. Promit, în limita disponibilităţii de timp şi număr de mesaje să vă răspund întrebărilor.
  3. Sunt deschisă la colaborări! Trebuie doar să mă contactezi şi să-mi expui propunerea ta.

Scriu din pasiune. Sunt un om fericit cu o lume interioară bogată. Nu mă consider nici mai presus, nici mai prejos, dar îmi cunosc valoarea.

Cărţile mele sunt importante pentru mine şi îmi pasă ce se întâmplă cu ele.

La Trilogia „Imortalitatea Zeilor” am lucrat 5 ani. Asta ar trebui să spună ceva despre pasiunea, disciplina şi lucrurile pe care le-am sacrificat să le pot termina, finisa şi publica.

Tot ce vă cer, celor care accesaţi această pagină sau mă veţi contacta, să mă respectaţi ca om mai întâi şi dacă aţi citit ceva scris de mine şi v-a plăcut, ca scriitor.

Dacă încă nu aţi citit nimic, vă invit să accesaţi pagina de comandă şi să nu staţi prea mult pe gânduri.

Aştept comentariile voastre, fie ele bune sau mai puţin fericite. Pentru fiecare scriitor există o public, sunt conştientă că lucrările mele nu vor place tuturor. Accept şi comentariile negative atâta timp cât sunt expuse cu respect, folosind un vocabular decent. Altfel voi fi nevoită să le şterg.

 

Cu drag,

Sylvie

PS: Lasă-mi un comentariu sau o întrebare şi promit că voi răspunde cât mai repede cu putinţă.

One thought on “De ce…

  • 18 aprilie 2017 at 16:19
    Permalink

    Îmi pare bine că ai făcut un astfel de articol despre munca grea, de fapt, mult mai grea, de a-ți publica, promova și vinde cartea. Știam câte ceva despre modul de operare al editurilor, dar acum am înțeles pe deplin cum stau lucrurile. Îmi pare tare rău de scriitorii BUNI români contemporani care nu se pot face marcați pentru că… nu dau tot profitul editurii.
    Cu toate astea, eu mă bucur că ai ajuns aici și te-ai descurcat singură.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *